Este inclus în lista monumentelor istorice de arhitectură de interes national prin ordiul  ministrului culturii nr. 2314/2004.
Castelul familiei Știrbei a fost construit la sfârșitul secolului al XIX lea de către Gheorghe Știrbei și Elisabeta Beleanu. Castelul este amplasat pe dealul Măguricea, pe un platou aflat la altitudinea de 600 m. Prințul Gheorghe Știrbei, parlamentar în acea perioadă a amplasat acest frumos castel într-o zonă pitorească, integrându-se perfect în ambientul locului.
Castelul a fost construit de meșteri italieni, după planul arhiducelui Nicolae Ghica Dudești.În anul 1906 Castelul Știrbei a fost dat în folosință după trei ani de muncă și afost conceput careședință de vară pentru familia princiară. Este o construcșie masivă din cărămidă pe patru nivele cu o arie în formă de L și alte două corpuri parter anexate. Castelul are o suprafață de 1031mp.
Vreme de 40 de ani, până la naţionalizare, viaţa sătenilor din Dărmăneşti a avut doar două puncte de reper, respectiv sosirea la castel, în luna mai, a familiei princiare şi a invitaţilor lor şi plecarea acestora în septembrie, odată cu primele semne de toamnă. În 1916, prinţul Gheorghe Ştirbei a fost răpus de tifos, iar localnicii au rânduind totul în jurul Elisabetei, ei  aunumit palatul ca fiind palatal prinţesei Ştirbei şi drumul prinţesei. Viaţa palatului a mers înainte fiind înveselită de cele două fiice ale prinţesei Ştirbei, Marina şi Sanda.
Prinţesa Marina Ştirbei, numită şi ,,Prinţesa Aviaţiei Româneşti”, a fost prima femeie care a pilotat un avion şi prima femeie pilot militar, obţinând brevetul de aviator militar în anul 1935. În 1936, ocupă locul I la primul concurs aerian organizat în România şi participă la un mare raid, în nordul Europei, singură la bordul avionului, pe ruta Bucureşti –Stockholm, devenind astfel prima româncă ce a survolat în condiţii de ceaţă deasă Marea Baltică. În anul 1940 a înfiinţat o escadrilă sanitară cu sediul la Băneasa, numită apoi escadrila alba ce avea misiunea de a transporta personalul medical, medicamentele şi răniţii de pe frontal din răsărit în al doilea Război Mondial. Prinţesa Marina Ştirbei a fost deosebit de îndrăgită de localnici, mai ales de copii, cărora le împărţea dulciuri

când venea la palat aterizând pe aerodromul amenajat pe plaiul din apropiere.
După 1940 – 1943 familia princiară a fost expulzată fără a li se da dreptul să-şi ia bunurile palatul fiind lăsat pradă interperiilor şi hoţilor.
În 1950 Gheorghe Gheorghiu Dej transformă castelul în sanatoriu T.B.C. ce funcţionează până în 1977. După aceea a funcţionat ca tabără pentru pionieri şi şcolari. În anul 2013 palatul a fost vândut de către moştenitori, împreună cu 12 ha omului de afaceri Itshak Nahmany ce îl va transforma într-un hotel de lux.

Vezi galerie foto

Moara de apă Hazaparu, prin ordinul ministrului culturii nr. 2314/2004 a fost inclusă în lista de patrimoniu național ca monument de arhitectură de interes local. Moara de cereale a lui nea Vasile Hazaparu a fost construită în secolul XX. În lista monumentelor de arhitectură de interes local au fost incluse și complexul de instalații hidraulice, dârsta hidraulică, piua hidraulică și vâltoarea, toate aflându-se în cartierul Boiștea și fiind construite în secolele XIX-XX.

Muzeul este compus din 21 de socluri dispuse în semicerc în fața Monumentului Eroilor din apropierea Liceului Tehnologic Dărmănești, loc unde au fost îngropați peste 3000 de eroi într-o groapă comună.
În cele 21 de socluri sunt așezate numeroase antefacte din Primul Război Mondial – ceasuri de buzunar, briciuri, iconițe, cruciulițe ce au aparținut celor care au luptat pe aceste meleaguri dar și elemente de armament – baionete, tuburi de obuze și altele, care au fost date în custodia Primăriei Dărmănești de către cei ce iubesc foarte mult istoria și au făcut detecții în zonă.
Dincolo de faptul că acest muzeu vorbește despre eroii de acum un secol, este prezentată prin 12 panouri și ceea ce s-a  făcut timp de 100 de ani, din 1918 și până în prezent.
Este de remarcat faptul că aceste 12 panouri prezintă istoria locurilor dărmăneștene, fiind ca o lecție de istorie pentru oamenii tineri. Astfel, alături de copia unui ”uric” din negura timpului este prezentat și un legământ al locuitorilor acestui oraș pentru generațiile care vin.

Vezi galerie foto

 

Biserica Sfântul Nicolae este una dintre cele mai vechi biserici din județul Bacău , fiind consemnată ca monument istoric din anul 1936 și declarată monument de arhitectură populară cu valoare de patrimoniu în anul 2004.
După pisania de la intrarea în bisercă, construcția acesteia a fost începută în anul 1807 și a fost sfințită la 15 iunie 1808 cu osteneala credincioșilor din satul Boiștea și a ieromonahului Isaia.
Cioplită din lemnul stejarilor ce creșteau odinioară, pe coastele dealurilor din jur, bisericuța de la Boiște e ultimul martor al pădurii Măguricea. Inima codrului bate azi printre bârnele frumos dălțuite, amintind tuturor de un timp în care peste tot domnea buna rânduială.
La jumătatea pereților este crestată  ,,funia sau ,,brâul, elemnt decorativ întâlnit la majoritatea construcțiilor de acest tip. Pridvoru așezat în partea de vest, reprezintă o unitate constructive care își face apariția în secolul al XVIIl-lea. Turnul clopotniței este amplasat deasupra pridvorului. Valoarea bisericii este data și de faptul că posedă o bogată zestre de carte veche românească.

Vezi galerie foto

Biserica Adormirea Maicii Domnului este unul dintre cele vechi lăcașuri de cult din Dărmănești, cea mai credibilă informație în sprijinul datării construcției acestei biserici o constituie însemnarea de pe o bucată de scândură, care a fost probabil fronton deasupra ușii, pe care se menționează că biserica a fost construită în anul 1795 dată la care a fost pictată și catapeteasma bisericii.

 

Biserica ,, Sfinții Voievozi Mihail și Gavril “ din Lapoș, Dărmănești a fost construită în anul 1813, prin contribuția ieromonahului Mihail,  ca un mitoc al Mănăstirii Lapoş şi ctitorul Mihail o dotează cu câteva cărţi şi icoane. O bună parte dintre icoanele, sfeşnicele şi stranele acestei biserici provin de la vechiul schit după ce s-a închis în anul 1850.Catapeteasma bisericii Lapoş este o adevărată operă de artă care a fost scluptată şi pictată în anul 1830.
Biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril a moştenit de la vechiul schit cărţi vechi valoroase: Cazanie de Bucureşti 1732, Apostol de Râmnic 1784, Evanghelie de Blaj 1745, Strastnic de Blaj 1800, Triodion de Blaj 1813. “Arhitectural construcţia bisericii păstrează unul dintre cele mai vechi tipuri de plan, în formă de navă care a evoluat din planul casei ţărăneşti” spune profesorul Dorinel Ichim.

Construcția a început în anul 1924  și a durat până în toamna anului 1934. La etajul praznicarului, construcţie P + 1, amplasată în curtea bisericii, este amenajat un muzeu etnografic.
Muzeul adăpostește obiecte folosite pe plan local de înaintași și aflate acum pe cale de dispariție cum ar fi: costume populare, scoarțe și lăicere, diferite obiecte necesare uzului gospodărec, icoane și cărți vechi.

Vezi galerie foto

A fost sfinţită la 20 aprilie 1845. Astăzi se mai păstrează doar zidurile vechi, în grosime

de 1,40 m, biserica trecând prin numeroase modificări. De-a lungul timpului s-au făcut numeroase modificări şi renovări. Prima pictură a fost executată în anul 1925 apoi restaurată in 1972. Catapeteasma are forma şi icoane originale (1845).

 

Schitul.Monahal de Stil Vechi “Sfantul Efrem Sirul” este situat în apropierea lacului

Poiana Uzului .Constructia a inceput in anul 2002, iar in 2004 au fost sfintite crucile de pe acoperis la terminarea constructiei scheletului cladirii schitului.
Biserica, foisorul, chiliile si celelalte anexe ale schitului s-au construit intre anii 2002 si 2007.

Vezi galerie foto