Oraşul Dărmăneşti, cu satele apartinatoare Plopu si Lapos si localitatea componentă Salatruc este situata la extremitatea vestica a
judetului invecinindu-se cu judetele Harghita si Covasna. Orasul s-a dezvoltat pe Valea Uzului pina la confluenta cu raul Trotus, al carui afluent este.Teritoriul administrativ este traversat în partea estică de la sud la nord de drumul national DN 12A Onesti – Ciceu si de la est la vest de drumul judetean DJ 123 ce face legatura cu judetul Harghita.
In partea nordica limita administrativa cu orasul Comanesti este delimitată in mareparte de bazinul hidrografic al paraului Lapoş. Limita administrativa cu orasul Comanesti se extinde spre est traversind riul Trotus si urcand pe culmile munţilor Berzunti. La est urmarind formele de relief a culmilor domoale ale muntilor Berzunti limita administrativa se invecineaza cu localitatea Poduri.
Orasul Darmanesti face parte din lantul industrial dezvoltat pe valea raului Trotus, unitatea nordica. Relatia strinsa intre aceste două unitati: nordica (Moinesti, Comanesti, Darmanesti) si sudica (Tirgu Ocna, Onesti) a creat conexiuni care au pus problema fuzionarii unora dintre ele.
Suprafaţa teritoriului administrativ este de 27192,62 ha.
Localitatea Darmanesti este membru fondator al GAL Valea Muntelui , care este constituit din 8 unităţi administrativ-teritoriale situate în partea de N–V a judeţului Bacău, în zona montană si de deal si în bazinul râului Trotus.
Prin acest ţinut trece pasul Ghimes – Palanca, calea ferată de legătură între Transilvania si Moldova. Spre vest, unde se învecinează cu judeţele Harghita si Covasna, hotarul urmăreste în general cumpăna de ape dintre bazinul hidrografic al Trotusului, iar spre nord, se învecinează cu judeţul Neamţ. Suprafaţă GAL: 140.380, 57 ha (1.403,80 km²)
Localitatea prezintă caracteristicile unei asezari de deal, destul de accidentata dominată de o zonă de munte in partea vestica a teritoriului administrativ care face parte din marea unitate a Carpatilor Orientali, subunitatea muntilor Trotus – Oituz si a depresiunii Darmanesti reprezentand o subunitate geomorfologica bine individualizata. Zona este dominata de muntii Nemira si Ciucului. Relieful orasului Darmanesti este dispus in amfitreatru coborand in trepte dinspre rama montană inconjuratoare catre albiile raului Trotus si a paraului Uz. Dupa rama montana formata din culmile Nemirei, Farcului, Ciucului si Laposului urmează, platformele mijlocie si inferioara create prin eroziune. Platforma mijlocie este reprezentata de plaiul Rugetului, Focul lui Ivan – 745 m, Dealul Mare – 750m, Obcina Salatrucului – 775m altitudine. Platforma inferioara este reprezentata de Dealul Maguricei -526m, Deluceanu – 525m, Caraboaia – 561m, Laposului si Berzuntului. Ambele platforme, acoperite in trecut cu paduri masive, fac trecerea de la formatiunile muntoase care inconjoară Bazinul Darmanestilor la cele trei terase create de-a lungul Trotusului si Uzului cu expunere sudică ce au favorizat infiintarea primelor salase si organizarea primelor asezari omenesti. Ultimele trei terase create de Uz si Trotus sunt individualizate si descrise de profesorul N.N. Lupu de la Universitatea din Iasi in anul 1932. Terasa superioara, cu inaltimea intre 80 şi 110 m altitudine deasupra albiei Trotusului, este reprezentata de Dealul Runcului, Ciungi, Măguricea, Caraboaia si Dealul Mare. Terasele mijlocii, intre 50-80 m altitudine deasupra Trotuşului, sunt reprezentate de Lapos, Măguricea, Caraboaia si Osoiul. Terasele inferioare, care se găsesc intre 5-20 m altitudine si cele reprezentate de lunci la 5-6 m fata de talvegul Trotusului si Uzului sunt cele mai favorabile asezărilor omenesti.
Zona studiată se incadrează intr-un climat continental, caracterizat prin ierni lungi aspre cu precipitaţii bogate. Prezenţa pădurii in această zonă intreţine constant o atmosferă foarte umedă. Temperatura absolută a aerului nu coboară sub -26 grade C, iar temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă intre 10grade C – 18 grade C. O serie de aspecte fenologice, unele aprecieri de pe urma observaţiilor de teren, profilele microclimatice şi analizele elementelor geografico – fizice, temperatura medie termică de +5oC – +7oC relevă că teritoriul studiat are un climat temperat continental.
Depresiunea Darmănesti si valea largă a Trotusului cu frecvente inversiuni de temperatură imprimă o notă deosebită in climatul montan. Clima in depresiune a fost conditionată de peisajul geografic, de dispunerea reliefului in trepte, si terase, cu deschidere spre sud şi sud-estul bazinului. In prezent, mai este influentată şi de apariţia barajului şi a Lacului Poiana Uzului pe o suprafata de 400 ha. Depresiunea Darmănesti are un climat temperat continental, de adăpost, care se manifestă prin temperaturi de -5 pana la +4 grade Celsius şi prin valoarea scăzuta a precipitatiilor, 150-200 mm, ca urmare a maselor de aer ce coboară spre depresiune. In general, bazinul Darmănesti este caracterizat prin ierni blande şi toamne lungi, fapt ce explică prezenţa viţei-de-vie pină la altitudinea de 350-450 m faţa de nivelul mării. Vanturile mai des simtite in depresiune sunt brizele de munte, vanturile de vest şi crivatul din est, mai ales iarna. Dacă anual cantitatea scăzută de precipitatii in depresiuni este de 150-200 mm/an, cantitatea medie este de 700-800 mm/an.
Orasul Dărmăneşti are un potential important in ceea ce priveste energia eoliana – o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. În contextul actual, caracterizat de creşterea alarmantă a poluării cauzate de producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce mai importantă reducerea dependenţei de aceşti combustibili. Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bună la problema energetică globală. Energia turbinelor eoliene face parte, alaturi de energia solara, a apelor curgatoare, cea rezultata în urma proceselor biologice si a caldurii geotermale dintre energiile regenerabile, posibil de captat si utilizat în scopuri casnice si industriale. Caracterul regenerabil al acestor surse de energie provine din faptul ca sursele acestor energii sunt regenerabile, spre deosebire de carbuni, spre exemplu, limitati ca zacăminte. Energia turbinelor eoliene s-a dovedit deja a fi o solutie foarte buna la problema energetica globala. Utilizarea resurselor regenerabile se adreseaza nu numai producerii de energie, dar, prin modul particular de generare, reformuleaza si modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor. Energia turbinelor eoliene în special este printre formele de energie regenerabila care se preteaza aplicatiilor la scara redusa.
Avantajele utilizarii energiei eoliene:
-nu se produc deşeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici unui fel de deşeuri.
-costuri reduse pe unitate de energie produsă. Astfel se prezinta pe teritoriul Romaniei situatia vanturilor si zonele cu potential eolian
Orasul Darmanesti se situează in zona de contact in zona de silvostepa. Relieful şi clima regiunii permit dezvoltarea unei vegetatii de tip montan alcătuită din păduri, păsuni si fâneţe, pădurile ocupând cea mai mare suprafaţă 22128,81 ha (81,37%) din toata suprafata administrativă – 27.192,62 Ha.
Vegetaţia lemnoasă este alcătuita din paduri de foioase si conifere, iar cea ierboasa este reprezentată de pajisti. Ca plante protejate amintim Laleaua pestriţă (Pritilaria meleagria) pe Valea Uzului şi Angelica (Angalicha archongalica) pe muntele Nemira. Pe teritoriul oraşului Darmănesti vegetaţia este diversă. Formatiunile vegetale din localitate sunt dispuse etajat incepând de la talvegul văilor principale ale Trotuşului si Uzului până la culmile Nemirei.
Poziţia cea mai joasă din bazin o oferă vegetatia luncilor Trotuşului şi Uzului, până la 4-5 m altitudine faţă de talvegul apelor curgatoare. Vegetatia de luncă este compusa din arini, salcii şi pasuni cu ierburi diferite care se mentin verzi din aprilie până în noiembrie, chiar si in vremurile secetoase si se reface foarte repede după inundatii. Următorul etaj de vegetaţie este vegetatia agricolă, situată pe terasele pina la 20 m fata de nivelul Trotuşului. Majoritatea suprafetelor sunt semanate cu porumb, cartofi, fasole, sfecla furajeră, intercalate de parcele semanate cu lucernă si trifoi, livezi, vii si fâneţe naturale.
Etajul următor este ocupat de fâneţe naturale si pasuni intercalate cu livezi, cu tufisuri de alun, arini si copaci razleti de carpeni, stejar, mesteacan.
Următorul etaj este ocupat de paduri care se întind pe 82,0% din suprafata totală a teritoriului administrativ al orasului Darmanesti.
In etajul inferior al pădurilor, care ocupă terenurile de peste 650 m altitudine faţă de nivelul mării, predomină stejarul, gorunul, carpenul, mesteacanul si fagul. Pe etajul imediat superior predomină fagul si bradul, continuând pe etajul urmator bradul si intre 900 m si 1300 m altitudine domină molidul, iar pe crestele muntilor domina pasunile.
Fauna cea mai bogată si mai diversă din Darmanesti apartine pădurilor care ocupa aproximativ 82% din suprafaţa teritoriului. Diversitatea faunei din bazinul Uzului este determinată de relief, de condiţiile climatice, particularitatile solului si de invelisul vegetal. Covorul de muschi, ferigi si ierburi este prielnic pentru sopârle de munte, serpi, broaste brune, iar in desisurile de conifere, trăieste salamandra si tritonul de munte. In zona padurilor masive traiesc animale precum: cerbul, căprioara, ursul brun, râsul, lupul, mistretul, pisica salbatica, vulpea, veverita, jderul, iepurile, viezurile. Apele curgatoare si statatoare oferă condiţii bune de inmultire a pestilor. Pe Uz, mai valoros este pastravul, iar pe Trotus, cleanul, mreana si scobarii. Lacul Poiana Uzului a fost populat cu păstrăvi.
Evolutia geologică a scoartei terestre in depresiunea Darmănesti a facilitat crearea rezervelor de titei si cărbune. După al II-lea Război Mondial s-au făcut foraje si s-a trecut intens la extractia si prelucrarea titeiului, inclusiv la Darmănesti. In decembrie 1949, a fost realizată Rafinaria Darmănesti. Din 1949 si pina in 2003 rezervele de titei din Darmanesti, Comanesti, Dofteana, Mosoare, Moinesti, Zemes, Solont, Tescani, Campeni au fost preluate şi prelucrate in rafinăria din Darmanesti. Rezervele de cărbune au făcut din Mina Laposul de Sus, in anii 1930 – 1944, dupa cantitatea si calitatea cărbunelui extras si livrat, să fie a X–a mina de cărbune din cele 63de mine de cărbuni in funcţie la vremea acceea in România.
Din punct de vedere hidrografic teritoriul localitatii Darmanesti este situat in bazinul hidrografic al râului Trotus, care traversează teritoriul administrativ de la NV la SE cu mai multi afluenti, cel mai important fiind pr. Uz. Acesta traverseaza teritoriul in cea mai mare parte de la vest la est. Pinza freatică inregistrează adâncimi diferite in functie de formele de relief. Râul Trotus, care aduna apele de pe 149 km, se varsă in râul Siret la Adjud. Principalul afluent al râului Trotus este Uzul care izvoraste din Muntii Bodocului, curge pe o vale lunga de 45 km si se varsă in Trotus la Joseni – Darmănesti. Pârîul Uz pe teritoriul oraşului Darmănesti primeşte pe dreapta afluenţii: Barzauta, Izvoarele, Secătura Farcului, Izvorul Alb, Groza, Tulburea, Pivniceri, Izvorul Negru, Sindrilie, iar pe stinga Bente, Rata, Moghioroş, Coporaia, Nasolea, Rachitis 1, Rachitis 2, Plopu, Darman, Alunul, Pârâul Tâlharului, Maftei, Sălătruc, Chitici, pârâul Campului si Boistea.
Trotusul mai primeste pe teritoriul localitatii Darmanesti apele pâraielor Lapos, Darmaneasca, Mascas, Plopu si Pagubeni. Debitul mediu de apa al Trotusului la punctul hidrografic este de 13 mc/s, iar al Uzului 6 mc/s . Panta Trotusului este in medie 15 m / km, iar a Uzului in medie 12 m / km.
Pe teritoriul administrativ al oraşului Dărmăneşti sunt trei lacuri :
Lacul Pufu este cel mai vechi, se află pe teritoriul satului Plopu. S-a creat într-o excavaţie a scoarţei pământului; are o adâncime de 3 m, o suprafaţă de aproximativ 2 ha şi se menţine mereu plin la o altitudine de 500 m faţă de nivelul mării pe dealul Poiana Stinei sau dealul Urzica.
Lacul de acumulare Poiana Uzului, lac artificial format prin zăgăzuirea apelor Uzului in anul 1973 odată cu construirea barajului de la Poiana Uzului, in primul defileu al Uzului intre Dealu Mare, pe dreapta, şi Căpuţeanu, pe stânga. Barajul a fost construit intre anii 1965 şi 1973 din beton, fiind primul baraj din România cu contraforţi, cu 33 ploturi – clasa I de importanţă, lung de 500 m, inalt de 80 m, iar lătimea la bază fiind de 74,1 m. Cota de altitudine la coronament este de 450 m fata de nivelul mării, lăţimea la coronament fiind de 6 m plus garda, iar fundaţia barajului este adânca de 40 m şi lată tot de 40 m. In corpul barajului este incastrată priza de apă potabilă, priza de apă industrială şi microhidrocentrala cu o putere de 5 MW.
